cat de mare?

Chestia asta numita viata... uneori trebuie sa o iei un pic si sa o smotocesti zdravan, sa nu lasi o frantura macar sa treaca fara rost pe langa tine. Atat de usor ar fi putut trece toate pe langa mine, nu totul e roz pe acest pamant, dar putem sa combinam culorile, nu?

Totusi, sa nu ne grabim sa facem anumite lucruri, sa luam anumite decizii, doar pentru a trai un anumit tipar. 

Am o casnicie fericita, dar sunt altii care nu au. Am copii sanatosi, dar sunt altii care au copii bolnavi - si asta nu e neaparat o nefericire. 

Cat de mare trebuie sa fie dragostea mea pentru a putea sa ma bucur de viata pe care mi-a dat-o Dumnezeu? Mai mare decat credinta, mai mare decat nadejdea. 

Ma intreaba baiatul cel mare de ce rade fratiorul lui la el. Si ii spun: pentru ca te iubeste. Si el imi zice: EU il iubesc pe el!! 

Ce vad in raspunsul lui? Vad o iubire care nu asteapta sa primeasca iubire in schimb, i se pare firesc sa iubeasca. De aceea trebuie sa fim ca niste copilasi in masura dragostei noastre. 

Acum unul din baietii mei doarme, celalalt inca se mai joaca pe langa mine, sotul meu este aproape sosit acasa. Cred ca azi am obtinut un roz foarte placut...